Franz Liszt. Rockstar-ul perioadei romantice

Franz Liszt s-a născut pe 22 octombrie 1811 în Raiding, o localitate ce făcea parte atunci din Ungaria, dar care astăzi se află în estul Austriei. Tatăl său, Adam Liszt, era funcționar la curtea prințului Nikolaus II Esterházy și un muzician amator care i-a predat lui Franz lecții de pian. Prințul Nikolaus, care îl angajase pe compozitorul Joseph Haydn, a fost impresionat de talentul tânărului Franz și a finanțat educația sa muzicală la Viena în 1822, cu ajutorul financiar din partea altor nobili.

Franz Liszt a fost un compozitor ungur de marcă din perioada romantică, cunoscut pentru contribuțiile sale inovatoare în muzică. A început să capete faima internațională ca virtuos al pianului, fiind printre primii care au adus o nouă abordare în interpretarea acestui instrument. Ulterior, Liszt s-a impus ca un compozitor talentat de lucrări pentru pian și poeme simfonice, un gen pe care el însuși l-a creat. Poemele simfonice sunt lucrări orchestrale care se desfășoară, în general, într-un singur mișcare fluentă și continuă.

Aceste compoziții sunt create pentru a spune o poveste și adesea își găsesc inspirația în poezii, picturi, cărți sau alte forme de artă non-muzicală. Ele sunt o modalitate fascinantă de a transpune imagini și emoții din afara muzicii într-o experiență orchestrală captivantă.

În plus, ca un prolific transcritor al lucrărilor predecesorilor săi și un susținător dedicat al altor compozitori, Liszt a lăsat o amprentă de neșters în evoluția muzicii.

În Viena, Liszt a studiat cu Carl Czerny și Antonio Salieri, iar tânărul muzician a avut onoarea să fie întâlnit de Beethoven, care a fost impresionat de abilitățile sale. Familia Liszt s-a mutat la Paris în 1823, iar Franz a avut ocazia să concerteze în fața regelui George IV al Marii Britanii în cadrul a trei vizite la Londra. Stabilindu-se în Paris din 1827, Liszt a intrat în contact cu compozitorul Hector Berlioz, ale cărui idealuri romantice l-au influențat profund. De asemenea, a continuat să studieze cu renumiți profesor-compozitori precum Ferdinando Paer și Anton Reicha.

La vârsta de 21 de ani, Liszt a avut ocazia să-l vadă pe virtuozul italian Niccolò Paganini într-un concert. După acest spectacol, Liszt a fost hotărât să devină un virtuoz al pianului la fel de renumit ca Paganini. Norocul său a fost că trăia în Paris, care era cunoscut pe atunci ca fiind capitala mondială a pianului. Relațiile sale de prietenie cu pianisti și compozitori de renume precum Frédéric Chopin, Sigismond Thalberg și Alexander Dreyschock i-au consolidat cunoștințele tehnice asupra instrumentului.

Liszt este unul dintre cei mai bine documentați compozitori romantici, având o viață profesională surprinzător de bine documentată. Deși era un individ profund privat, dedicându-și fiecare dimineață între șase și prânz compunerii de muzică, avea și o latură socială activă. După-amiezele erau adesea rezervate întâlnirilor cu prieteni, scrisului de scrisori, jocurilor de cărți, plimbărilor și altor activități sociale. Faima sa internațională și corespondența vastă au permis cercetătorilor să reconstruiască detaliat activitățile sale.

În 1833, când avea doar 22 de ani, Liszt a cunoscut-o pe Contesa Marie d’Agoult, o întâlnire care i-a schimbat profund viața. Împins de fiorii iubirii și de frumusețea peisajului elvețian, Liszt a început să compună lucrări inspirate de câmpia elvețiană. Aceste creații s-au adunat mai târziu în volumul „Album d’un voyageur”, care a devenit celebru sub denumirea „Années de Pèlerinage” În 1834, Liszt a făcut prima sa apariție notabilă cu lucrările pentru pian „Harmonies poétiques et religieuses” și un set de trei „Apparitions”.

Cum era de așteptat, un asemenea succes răsunător pe plan internațional a adus cu sine și… un strop de scandal și aventură.

În 1835, Liszt a început o relație tumultuoasă cu Clara Schumann, o tânără pianistă și compozitoare talentată care era deja logodită cu Robert Schumann. Clara a fost profund impresionată de Liszt, iar între ei s-a dezvoltat o legătură intensă, marcată de admirație și dorință reciprocă. Liszt, cunoscut pentru carisma și virtuozitatea sa, a fost încântat de intelectul și abilitățile muzicale ale Clarei.

Deși Liszt nu a răspuns în mod direct sentimentelor Clarei, care în acea vreme era extrem de influentă în cercurile muzicale, el și-a manifestat altfel aprecierea sa dedicându-i în 1840, Études d’exécution transcendante d’après Paganini. În ciuda legăturii lor strânse, Clara a încercat să se distanțeze de Liszt pe parcursul timpului, mai ales după ce a început să publice lucrări ale lui Robert Schumann, încercând să-și protejeze căsnicia.

Așa cum am menționat anterior, la doar 22 de ani, Liszt a întâlnit-o pe Contesa Marie d’Agoult, o femeie de o frumusețe rară și o erudiție remarcabilă. Împreună, cei doi s-au mutat în Elveția, unde Marie a adus pe lume 4 copii, presupunându-se că cel de-al patrulea este Charles Antoine François Davila, cunoscut mai târziu sub numele de Carol Davila. Originea sa a fost mereu învăluită în mister, deoarece doctorul a evitat constant să prezinte certificatul de naștere sau să dezvăluie numele părinților săi, lăsând loc speculațiilor.

Franz Liszt a murit de pneumonie la vârsta de 74 de ani, lăsând în urmă o moștenire de neprețuit. Este amintit ca fiind nu doar cel mai strălucit pianist al vremii sale, ci și, probabil, cel mai mare pianist care a existat vreodată. În plus, Liszt este celebrat ca unul dintre cei doi mari compozitori unguri, alături de Béla Bartók. Astăzi, capodopera sa „Rhapsody No. 2” este cunoscută și dintr-o altă perspectivă surprinzătoare, grație desenului animat „Rhapsody Rabbit”, unde Bugs Bunny dirijează cu măiestrie această lucrare de excepție.

Credit foto: Franz Liszt, după un tablou din 1856, de Wilhelm von Kaulbach. Sursa aici.

_____

Akordaj este o platformă creată în cadrul proiectului Spotlight on Music, prin programul Erasmus+, finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale ANPCDEFP. Nici Uniunea Europeană și nici ANPCDEFP nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.