Simfonia Fantastică: Între dragoste și ură

Secolul XIX debutează în Europa cu schimbări majore din punct de vedere social și ideologic, iar muzica, și în general arta, se va adapta și ea acestor schimbări care apar în societate. Industrializarea oferă Europei o nouă direcție din punct de vedere economic, iar această schimbare trebuie cu siguranță completată și de schimbarea percepției asupra artei și ceea ce înseamnă ea pentru om.

Clasicismul apune treptat, așa că pozitivismul, eroismul și simetria încep să devină concepte învechite, iar limbajul trebuie să fie înnoit. Acest lucru se și întâmplă odată cu Beethoven care devine în scurt timp un exemplu pentru o nouă generație de compozitori, ce vor fi încadrați în perioada stilistică Romantism.

Povestea lui Hector Berlioz

În luna decembrie a anului 1803 în La Côte-Saint-André, o comună din sud-estul Franței, se naște Hector Berlioz. Nimic nu a prevestit la început că acesta va ajunge unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii, familia lui neavând legături cu muzica sau arta – tatăl lui Berlioz a fost un doctor local foarte apreciat, care folosea acupunctura și a scris despre această practică medicală.

Acest genom al inovării este transmis și lui Hector de către tatăl său, doar că nu în domeniul medical. La insistențele familiei și mai ales ale tatălui său, Hector obține bacalaureatul în 1821 și se mută la Paris pentru a urma cursurile Universității de Medicină. Încă din primele luni petrecute în capitala Franței acesta are un contact puternic cu muzica, ce pare să devină o pasiune pentru tânărul student la medicină terifiat, după cum relatează chiar el, de procedeele medicale pe care le studia.

La început, acesta începe să frecventeze Opera din Paris, iar mai apoi, în 1822, vizitează constant biblioteca Conservatorului unde studiază mai multe partituri și, treptat, începe să descopere tainele compoziției. În 1824, devine absolvent al Universității de Medicină și decide să nu profeseze în acest domeniu, chiar dacă tătăl lui era profund dezamăgit de această decizie.

Tot în anul 1824, Hector compune prima sa lucrare, repectiv „Missa Solemnis”, dar va trebui să aștepte încă doi ani pentru a deveni student la Conservatorul din Paris. Așadar, absolventul de medicină este cunoscut acum ca un tânăr compozitor care intra total în lumea muzicală în anul 1826, atunci când este admis la Concervator și visul lui începe să prindă contur.

În timpul studiilor de la Conservator este captivat de lucrările și caracterul lui Beethoven, care devine rapid un compozitor reper pentru Berlioz. Tot în perioada studenției îl descoperă pe Shakespeare și, odată cu el, va descoperi și cum arată obsesia în dragoste.

Momentul zero

Pe când avea doar 23 de ani, tânărul student la conservator a mers la Teatrul din Paris pentru a urmări „Hamlet” de Shakespeare. Era anul 1827, iar rolul Ofeliei era interpretat de Harriet Smithson, o cunoscută actriță Irlandeză din perioada respectivă.

Tânărul Hector este pur și simplu captivat de interpretatea lui Harriet, dar și de frumusețea ei, așa că dezvoltă o adevărată obsesie pentru femeie. În perioada următoare, acesta o urmărește, la propriu, pe actrița Iralandeză și îi trimite un număr impresionant de scrisori prin care își exprimă admirația totală pentru ea ca persoană, dar și ca actriță.

Corespondența rămâne fără răspuns din partea lui Harriet, așa că Berlioz, ca un veritabil stalker, începe să o urmărească pe stradă și în locurile pe care aceasta le frecventa. După nu foarte mult timp, află că actrița avea o aventură amoroasă cu managerul, acesta fiind momentul în care tânărul compozitor suferă o adevărată decepție. Acesta nu este manifestată doar prin regret și melancolism, ci și printr-o cădere nervoasă severă, pe care o poate alina doar cu opium.

Din aceste sentimente puternice, se naște și Simfonia Fantastică

Într-un context destul de nefericit pentru tânărul Hector, care acum este afectat și de moartea lui Beethoven din același an, acesta va introduce un nou concept, dar și noi elemente tematice în muzica clasică a timpului. Structurată în 5 părți, Simfonia Fantastică este o lucrare programatică, explicată și scriptic, pentru care compozitorul utilizează noi sonorități și un număr mai mare de instrumentiști.

Care este rolul decepției în dragoste față de Harriet Smithson? După cum probabil intuiți, această simfonie va fi integral dedicată și influențată de obsesia lui Berlioz pentru tânăra actriță.

Aceste sentimente produc o inovație muzicală – „Ideea fixă”, reprezentată de o temă centrală care revine identic, de mai multe ori, în simfonie, și care reprezintă obsesia lui Berlioz pentru Harriet.

Partea I a simfoniei este însoțită de melancolie, dar și de agitația produsă de ignoranța, și mai apoi de respingerea pe care o trăiește compozitorul, urmând ca în partea a II-a să fie prezentată descoperirea făcută de Berlioz în legătura cu aventura pe care o avea Harriet și începutul depresiei.

Cea de-a III-a parte ne duce cu gândul mai mult la Beethoven și la „Simfonia Pastorală”, care cu siguranță l-a influențat pe Berlioz prin faptul că acesta prezintă elemente din zona rurală Franceză, acolo unde caută un refugiu care să îi vindece decepția în dragoste. Ideea fixă reapare după o secțiune relaxantă și tulbură liniștea compozitorului care aparent nu poate să meargă mai departe, fiind urmărit permanent de imaginea lui Harriet.

Liniștea din partea a III-a este urmată de o tulburare totală în ultimele două părți. Odată cu începutul părții a IV-a, Berlioz prezintă perioada extrem de dificilă și căderea nervoasă prin care a trecut după ce speranțele lui de a o cuceri pe Harriet s-au sfârșit. În această parte, putem observa elemente psihedelice pentru prima dată în istoria muzicii, generate cel mai probabil de consumul de opiu la care apela compozitorul pentru a-și alina suferința. Ideea fixă revine și în finalul aceste părți, însă este întreruptă brusc pentru a sugera „decapitarea” compozitorului realizată chiar de către femeia pe care o iubea, acest eveniment fiind celebrat de mulțimea prezentă la execuție.

Despre ultima parte putem afirma cu ușurință că este extrem de inovatoare, dar și șocantă pentru perioada respectivă. Sub denumirea de „Visul unei nopți din Sabatul vrajitoarelor”, Berlioz aduce tematici oculte îmbinate cu cele religioase. Cu siguranță vă puteți imagina reacția publicului la prima reprezentație, dar și părerile împărțite generate de interpretarea acestei lucrări.

În această parte, Harriet nu mai este prezentată drept o ființă delicată, deoarece Berlioz o transformă într-o „prostituată ocultă” a cărei scop principal era de a îi face viața de apoi un chin compozitorului, acesta fiind sortit damnației eterne care era pusă în practică de Harriet.

Reacțiile compozitorilor vremii nu au întârziat să apară: Liszt îl consideră un geniu pe Berlioz, Wagner afirmă că acesta este un urmaș demn a lui Beethoven, iar Mendelssohn este traumatizat de excesele compozitorului. Însă nu părerile lor contau pentru Berlioz. Oare, în final, a reușit el să atragă atenția lui Harriet Smithson?

Finalul poveștii de dragoste în viața reală

Deși Harriet nu s-a aflat în sala de spectacol pentru prima audiție a simfoniei, în anul 1832, aceasta vine la o reprezentație și, la final, își dă seama cu stupoare că ideea fixă este chiar ea. Puțin nedumerită, acceptă totuți să vorbească cu Berlioz după concert și, surprinzător, acceptă și cererea în căsătorie a acestuia.

Din nefericire, cei doi nu au trăit fericiti pentru mult timp, deoarece Harriet nu mai era aceeași persoană ca în momentul în care Berlioz s-a îndrăgostit de ea. Aceasta avea mari probleme cu alcoolismul, generate de diminuarea treptată a succesului în carieră, iar motivul căsătoriei a fost, de fapt, de natură financiară, lucru de care Berlioz nu și-a dat seama de la început.

Relația lor se termină după 11 ani de căsătorie, în anul 1843, când se depart definitiv, dar nu și legal. Acesta o susține financiar până la moartea ei, în anul 1854.

Obsesia lui Berlioz pentru Herriet a influențat puternic și seminificativ percepția asupra muzicii din epoca Romantică, ducând la înnoiri ale limbajului.

_____

Akordaj este o platformă creată în cadrul proiectului Spotlight on Music, prin programul Erasmus+, finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale ANPCDEFP. Nici Uniunea Europeană și nici ANPCDEFP nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.