Istoria omenirii ne dezvăluie, de-a lungul timpului, o multitudine de instrumente, fiecare fiind adaptat în primul rând la specificul regiunii în care acesta a apărut. Întrebarea care apare, însă, în gândul multor melomani este: cum au ajuns anumite instrumente să fie definitorii pentru genul muzical cult?

Scurtă istorie

Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, trebuie să facem o călătorie în timp. Multe instrumente folosite inițial în muzica cultă au fost înlocuite treptat sau dezvoltate. Deși este recunoscută ca fiind un limbaj universal atemporal, muzica clasică s-a născut în Europa și s-a extins în întreaga lume abia începând cu secolul XIX, așadar multe dintre instrumentele apărute sau dezvoltate își au originea pe bătrânul continent.

Dacă ne uităm și mai departe în trecut, în perioada Evului Mediu, putem observa cum instrumentele sunt aproape inexistente în muzica cultă, fapt ce s-a datorat conservatorismului religios al Creștinismului din perioada respectivă, care oferea singura formă a acestui gen muzical. Instrumentele erau, însă, utilizate în muzica laică, prea puțin gândită din punct de vedere savant, însă un adevărat impuls pentru apariția genurilor care au inclus instrumentele muzicale după perioada medievală.

Primul instrument care a primit permisiunea să fie integrat în lucrări religioase a fost orga, care a evoluat din instrumentul antic grecesc Hydraulius. Acest prim pas a încurajat, la finalul Renașterii, când multe genuri savante se dezvoltau în afara bisericii, adăugarea unor alte instrumente în muzica cultă. De aici până la apariția primelor genuri vocal-instrumentale prin adăugarea unor genuri acapellla deja existente a mai fost foarte puțin.

Apariția instrumentelor cu coarde și arcuș

Epoca Barocului începe cu o adevărată revoluție muzicală. Compozitorii devin extrem de atrași de muzica instrumentală, iar unii chiar militează pentru genuri strict instrumentale, care să pună în evidență sonoritatea și posibilitățile tehnice ale diferitelor instrumente. Corelli, Vivaldi, D. Scarlati, J.S. Bach și mulți alți compozitori ai vremii încep să dezvolte tehnica diferitelor instrumente și conturează diverse structuri instrumentale pentru lucrările lor.

În această perioadă, totul începe de la Monteverdi, compozitorul care utilizează pentru prima dată mai multe instrumente folosite în muzica laică și în muzica religioasă. Așa încep să fie folosit instrumentele cu coarde și arcuș, care erau foarte populare în perioada respectivă în rândul muzicienilor de curte. Totuși, în aceste vremuri de început ale muzicii instrumentale existau și anumite instrumente care nu mai sunt folosite în zilele noastre, precum viola da gamba sau viola da bracia, acestea fiind strămoșii viorii și ale violoncelului.

Puțini știu că primul instrument din grupul celor cu coarde și arcuș care apare este viola și nu vioara. Celebra familie de lutieri Amati, dă naștere în orașul italian Cremona primului instrument cu coarde și arcuș care este folosit chiar și astăzi în componența orchestrelor simfonice. Ulterior, apar și celelate instrumente din această familie, fiind dezvoltate de lutieri precum Stradivarius, iar acestea devin populare extrem de rapid.

Fiind instrumente noi pentru perioada respectivă, vor parcurge un drum destul de lung până la desăvârșirea tehnicii interpretative. Corelli este primul compozitor care începe să dezvolte tehnica viorii, munca lui fiind completată de Vivaldi, care aduce cele mai complexe tehnici interpretative pentru acest instrument în perioada preclasică.

Apariția instrumentelor de suflat

Haideți să aruncăm o privire și asupra instrumentelor de suflat din perioada respectivă, deoarece aici lucrurile stau puțin diferit. Spre deosebire de instrumentele cu coarde și arcuș, majoritatea instrumentelor de suflat erau prezente în viața muzicală de sute sau chiar mii de ani. Flautul, trompeta sau cornul sunt câteva dintre instrumentele care au fost folosite în istoria umanității încă din antichitate, având diferite întrebuințări. De exemplu, trompeta era folosită în cadrul ceremoniilor solemne, corul era folosit pentru diverse semnale civile sau militare, în timp ce flautul a fost folosit inclusiv ca instrument spiritual în antichitate, fiind utilizat în ceremonii religioase.

Să nu uităm nici de instrumentele de percuție, care la fel ca cele de suflat au o istorie bogată, fiind utilizate tot în cadrul unor ceremonii sau pentru diverse semnale.

Totuși, o altă inovație a acestei perioade pentru muzica instrumentală este clavecinum. Instrumentul extrem de popular folosit în preclasicism, care a dispărut o dată cu apariția și popularizarea pianului, este în sine tot un instrument cu coarde, chiar dacă acestea sunt ciupite.

Așa se conturează primele formule instrumentale, compozitorii utilizând acest set de instrumente pentru a crea noi sonorități. Anii au trecut și evoluția industriei, dar și ingeniozitatea muzicienilor, a dus și la anumite schimbări ale instrumentelor.

Un proces constant de evoluție

După anul 1750, odată cu debutul clasicismului, putem observa apariția pianului, un instrument prea complex pentru a putea fi realizat cu tehnologia secolelor anterioare, dar și evoluția unor instrumente. Pentru o mai bună tehnică a mâinii drepte, arcușul viorii se schimbă față de perioada anterioară, instrumentele cu coarde și arcuș, dar și cele de suflat din lemn încep să primească mai multe elemente metalice. De asemenea, apar instrumente noi precum clarinetul, instrument extrem de apreciat de Mozart.

Extinerea paletei de instrumente folosite în orchestră și, implicit, în muzica de factură cultă este și astăzi într-o continuă expansiune, însă probabil că apogeul înnoirilor și a perfecționării unor instrumente este în perioada Romantică. Aici, putem observa cele mai multe noutăți la instrumentele de suflat, cu precădere în cazul celor din alamă, care devin cromatice.

• Evoluția instrumentelor de alamă

Pentru a explica succint această schimbare, trebuie să cunoaștem faptul că înainte de secolul XIX instrumentele de suflat din alamă erau limitate din punct de vedere al redării celor 12 sunete cromatice. De exemplu, pentru ca un corn francez să poată reda toate cele 12 sunete cromatice erau necesare schimbări de „zuguri”, elemente care fac parte din acest instrument de diverse dimensiuni. Putem doar să ne imaginăm cât de neplăcut era ca, în timpul concertului, un instrumentist să schimbe, să dezmembreze instrumentul și să înlocuiască diverse elemente. Acest aspect a fost rezolvat cu ajutorul pistoanelor cu ventil, care au fost adăugate pe majoritatea instrumentelor de suflat din alamă, binențeles cu excepția trombonului.

• Evoluția instrumentelor de suflat din lemn

Și instrumentele de suflat din lemn primesc sistemul Boehm, un sistem pentru degete menit să etanșeze orificiile acestor instrumente. Datorită faptului că flautul era destul de sensibil în momentul în care a primit acest sistem și exista riscul ca în timp să apară fisuri, a început fabricarea acestuia din nichel și argint, materiale care ofereau aproximativ aceleași caracteristicci acustice ca și cele ale lemnului.

Tot în această perioadă apar și instrumente noi de percuție sau suflat, dar binențeles că nu toate și-au găsit un loc în orchestra simfonică, aceasta rămânând în mare parte fidelă formulei stabilită în clasicism.

După această scurtă incursiune în evoluția instrumentelor rămâne totuți întrebarea:

De ce aceste instrumente?

În primul rând, muzica clasică este bazată pe echilibru, atât din punct de vedere al organizării sale, cât și din punct de vedere sonor. Astfel, toate instrumentele din actuala formulă au apărut pentru a satisface ceastă nevoie de echilibru. Dacă aruncăm o scurtă privire asupra registrelor, realizăm că pentru fiecare categorie de instrumente, indiferent că vorbim de cele cu coarde și arcuș ori cele de suflat din lemn sau alamă, există întotdeauna patru categorii.

În acest fel, se menține un echilibru armonic și timbral, beneficiind totodată de diversitate și particularități timbrale specifice, aspecte care reprezintă și motivele pentru care, în prezent, se utilizează aceste instrumente în muzica cultă.

_____

Akordaj este o platformă creată în cadrul proiectului Spotlight on Music, prin programul Erasmus+, finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale ANPCDEFP. Nici Uniunea Europeană și nici ANPCDEFP nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.