Misa Criolla, puntea între sacru și secular

Ariel Ramírez, o figură centrală în muzica argentiniană, a fost un compozitor, pianist și director muzical remarcabil, cunoscut ca unul dintre cei mai proeminenți exponenți ai muzicii folclorice din Argentina.

Născut în Santa Fé, la nord de Buenos Aires, Ramírez a crescut într-o familie unde tatăl său, profesor de profesie, i-a prezis încă de la o vârstă fragedă un viitor similar.

Deși a studiat pianul cu pasiune, Ramírez părea destinat să urmeze o carieră în învățământ. La doar 19 ani, și-a început cariera didactică într-o școală rurală de munte, însă experiența s-a dovedit a fi de scurtă durată, încheindu-se după numai două zile.

Privind retrospectiv, putem spune că ceea ce părea a fi o deviație de la drumul academic a fost, de fapt, începutul unei călătorii artistice esențiale pentru Ariel Ramírez. În loc să se afunde într-o carieră în învățământ, Ramírez a ales să exploreze continentul sud-american, petrecând ani de zile în locuri izolate, unde cânta la pian și se adâncea în studiul tradițiilor muzicale regionale. Fascinat de muzica autentică a indienilor din munți, Ramírez a găsit în aceasta o sursă bogată de inspirație pentru viitoarele sale compoziții.

După această perioadă de explorare, Ramírez a revenit la studii la Córdoba, unde a avut privilegiul de a-l întâlni pe legendarul compozitor Atahualpa Yupanqui. Această întâlnire a avut un impact profund asupra viziunii sale muzicale și l-a influențat considerabil în creațiile sale ulterioare.

Inspirat de Yupanqui, Ramírez a explorat și nord-estul Argentinei pentru a-și aprofunda cunoștințele despre ritmurile tradiționale sud-americane.

A petrecut apoi timp în Mendoza, continuându-și studiile la Conservatorul Național de Muzică din Buenos Aires, unde și-a consolidat o carieră muzicală impresionantă. Prima sa înregistrare, realizată în 1946, a deschis drumul pentru alte 20 de înregistrări până în 1956.

În anii 1950-1954, Ramírez și-a extins orizonturile muzicale la Academia din Viena și la Institutul de Cultură Hispanică din Madrid, aprofundându-și cunoștințele. În această perioadă, a avut și o experiență inedită predând muzică într-o mănăstire germană, ceea ce i-a oferit o nouă perspectivă asupra artei sale.

După întoarcerea în Argentina, Ramírez și-a finalizat educația la Buenos Aires, adunând un repertoriu vast de peste 400 de cântece folclorice și andine.

În dorința de a le aduce în atenția publicului, a fondat Compañía de Folklore Ariel Ramírez, contribuind astfel la păstrarea și promovarea tradițiilor muzicale. Compozițiile sale, marcate de un angajament social profund, l-au consacrat rapid ca lider al mișcării nuevo cancion.

Dintre acestea, „Misa Criolla”, finalizată în 1964, rămâne cea mai cunoscută și apreciată lucrare a sa, motiv pentru care, în continuare, vom vorbi despre această lucrare tare controversată la vremea ei.

De fapt, această compoziție, care i-a consacrat reputația internațională și este recunoscută ca fiind cea mai emblematică lucrare din întreaga muzică corală latino-americană, a avut drept naștere o vizită în Germania postbelică. Acolo, Ramírez a întâlnit femei care, în ciuda riscurilor enorme, au avut curajul să ofere ajutor prizonierilor naziști, contribuind la supraviețuirea acestora. Întâlnirea cu aceste femei a stârnit în Ramírez un profund impuls spiritual, iar din această inspirație s-a născut „Misa Criolla”.

Totuși…dincolo de compoziția sublimă a acestei lucrări, povestea este și mai complicată de atât.

„Misa Criolla” este o lucrare liturgică, care combină elemente ale muzicii folclorice argentiniene cu structura tradițională a unei liturghii catolice. Această integrare inedită de ritmuri și instrumente regionale, alături de utilizarea limbii spaniole pentru textul liturgic, reprezenta o ruptură semnificativă de la tradiția liturgică bine stabilită până atunci.

Până la mijlocul secolului XX, liturghiile catolice erau predominant oficiate în latină și se conformau unei forme muzicale destul de conservatoare, centrate în jurul repertoriului gregorian și al muzicii polifonice.

Acest context s-a schimbat radical datorită Conciliului Vatican II. Vatican II a fost ideea Papei Ioan al  XXIII-lea, pe care unii îl consideră unul dintre cei mai buni pontifi din toate timpurile.

Desfășurat în perioada octombrie 1962 – decembrie 1965, acest conciliu a fost o adunare ecumenică a liderilor Bisericii Catolice, convocată de Papa Ioan al XXIII-lea. Vatican II a fost un moment de reformă profundă, având ca scop adaptarea și modernizarea Bisericii Catolice într-o lume în continuă schimbare. Printre cele mai notabile schimbări se numără permisiunea de a celebra liturghia în limbile vernaculare, în locul tradiționalei limbi latine, și încurajarea diversificării stilurilor muzicale utilizate în cultul religios.

Aceste reforme au creat un mediu în care lucrări precum „Misa Criolla”, care fuzionează muzica tradițională sud-americană cu forme liturgice clasice, au putut fi acceptate și apreciate.

Astfel, „Misa Criolla” a fost scrisă și a devenit emblematică în contextul deschiderii și adaptării promovate de Vatican II. Această lucrare a fost imposibil de realizat înainte de aceste reforme, când rigiditatea liturgică și exclusivitatea limbii latine limitau astfel de inovații.

Într-o lume ideală, sau cel puțin în cele mai muzicale biserici, slujba de duminică ar include liturghii ale unor compozitori precum Palestrina, Haydn și Schubert, precum și „Misa Criolla”. Putem fi recunoscători că „corurile laice” au preluat ștafeta și mențin aceste liturghii vii.

„Misa Criolla” se remarcă atât prin mesajul său liturgic, cât și printr-o combinație inovatoare de elemente muzicale care îi conferă o notă aparte.

În această lucrare, părțile solo sunt interpretate de voci care pot fi fie masculine, fie feminine, iar în practica interpretativă, se pot folosi fie un singur solist, fie mai mulți, inclusiv combinații de voci masculine și feminine. Instrumentația este cu adevărat neobișnuită pentru o liturghie catolică tradițională, fiind compusă dintr-un mix fascinant de instrumente.

Întâlnim claviaturi, precum clavecinul sau pianul, alături de chitară și contrabas, care creează un fundal sonor complex. Efectele percuționiste sunt asigurate de o echipă de trei muzicieni, care utilizează două tobe bombo argentino, tom-tom-uri, triunghi, zurgălăi, un gong mic și o tobă mică cu perii. În versiunea originală, se mai adăugau și instrumente tradiționale precum quena, un fluier din cultura incașă, și siku, un nai andin, care adăugau un ton autentic și cultural. În interpretările contemporane, aceste instrumente tradiționale pot fi înlocuite sau completate de altele, cum ar fi acordeonul, în funcție de adaptările fiecărei versiuni, dovedind astfel versatilitatea și bogăția expresivă a lucrării lui Ramírez.

Percepția Misei Criolla în străinătate, unde stilul său a fost perceput ca fiind inedit și exotic, a ajutat de fapt la stimularea aprecierii culturii native printre publicul mai sceptic din Argentina. Lucrarea a câștigat admirația fără precedent a criticilor și publicului din întreaga lume, demonstrând că formele muzicale indigene pot comunica cele mai înalte valori ale vieții și că actul religios poate fi transmis printr-un mediu popular de exprimare.

„Misa Criolla” a fost înregistrată în 1964 de Philips Records, sub conducerea lui Ramírez însuși, cu Los Fronterizos ca interpreți principali.

Dar nu a fost interpretată public până în 1967 – la Düsseldorf, Germania, în timpul unui turneu european.

Deși cel mai renumit pentru „Misa Criolla”, aceasta a marcat începutul unei perioade de mare productivitate muzicală pentru compozitor, care a adus și premierele următoarelor lucrări, toate produse în colaborare cu scriitorul Félix Luna: Navidad Nuestra (1964), La Peregrinación (1964); Los caudillos (1965); Mujeres Argentinas (1969), care documentează femeile care luptă pentru libertatea lor, și Alfonsina y el Mar (1969).

Ramírez a fost căsătorit cu Inés Cuello de Ramírez și împreună au avut doi fii. Până la moartea sa în 2010, Ramírez compusese peste 400 de cântece în stiluri populare, opera sa era recunoscută la nivel global, fusese înregistrată de artiști notabili (Plácido Domingo, José Carreras, José Cura și Mercedes Sosa) și vânduse milioane de albume.

_____

Akordaj este o platformă creată în cadrul proiectului Spotlight on Music, prin programul Erasmus+, finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale ANPCDEFP. Nici Uniunea Europeană și nici ANPCDEFP nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.